V-aţi întrebat vreodată de ce mirele trebuie să treacă pragul casei cu mireasa în braţe? Pentru că se spune că dacă mireasa se împiedică de prag, ghinionul îi va urmări pe cei doi toata viaţa. În realitate, nici unei mirese nu i-ar surâde să se împiedice şi să intre în genunchi în propria casă. Şi-apoi, de ce să nu recunoaştem, e plăcut să fii purtată în braţe de iubit. Responsabile cu superstiţiile sunt de obicei soacrele sau naşele. Ele sunt cele ce ştiu mersul lucrurilor şi trebuie să se asigure că totul se petrece conform planului. Ele sunt cele ce vor insista că lucrurile se fac într-un fel şi nu altfel, pentru că se spune că… şi nu e bine să… şi trebuie să… ca să nu…

 

E cazul să fim superstiţiosi în ziua nunţii? De ce nu? Superstiţiile legate de nuntă pot fi amuzante, dar cât de în serios le luaţi depinde strict de voi şi de credinţele voastre personale. Sunt destule cupluri care s-au văzut înainte de cununie îmbrăcaţi în echipament complet şi căsnicia lor a trecut testul timpului. Aşadar, puteţi ţine cont de superstiţii, dar nu transformaţi asta într-un mare stres. Nu asta trebuie să fie grija voastră in ziua nunţii. Să le trecem totuşi în revistă…

 

 

„Se spune că”… Realitatea e…

 

zoom foto…Se spune că e bine ca domnişoarele de onoare să fie îmbrăcate la fel pentru a îndeparta spiritele rele… În realitate, pe vremuri, una dintre tradiţiile de nuntă era ca mireasa sa fie ascunsă între domnişoarele de onoare… Mirelui i se prezentau pe rând domnişoarele şi el trebuia să ghicească repede, repede care dintre ele e mireasa lui… Joc de societate? Tras de timp? Pe vremuri nu toate căsătoriile erau consimţite de ambii parteneri. De aici şi voalul care acoperea faţa miresei pană la altar: mirelui nu trebuia sa i se lase nici o şansă să o ia la sănătoasa înainte de a fi „legat” prin sfânta taină a cununiei.

 

zoom foto…Se spune că la nuntă aduce noroc să ai ceva vechi, ceva nou, ceva de împrumut şi ceva albastru… Desigur, am vazut această tradiţie în special în filmele americane dar ne-a placut şi am împrumutat-o şi noi. De la ce vine însă? Sunt două versuri în limba engleză: „Something old, something new, something borrowed, something blue… and a sixpence for my shoe”. „Ceva vechi” simbolizează trecutul miresei, legăturile ei cu familia – şi de obicei e vorba de o bijuterie pe care „mama mea mi-a dat-o in ziua nunţii mele şi eu ţi-o dau astăzi ţie iar tu poate vei vrea sa i-o dai fiicei tale”. Un gest frumos, între mamă şi fiica, sau şi mai frumos între soacră şi noră, bijuteriile vechi sunt întotdeauna valoroase… Ceva nou este simbolul începutului de drum – cele mai multe mirese aleg ca rochia albă să fie acel „ceva nou”. „Ceva de împrumut” (eventual purtat de altă mireasă la nunta ei, acum fericită în căsnicie) împrumută puţin din norocul deja probat de o prietena a miresei. E bine sa stii ca prietenii iti sunt alaturi. Iar albastrul… Ei bine, albastrul era culoarea traditionala a rochiilor de mireasa in epoca pre-victoriana. Prima mireasa îmbracată în alb a fost Regina Victoria, care a dat astfel tonul unei noi mode. De cele mai multe ori, jarteluţa prinsă de piciorul miresei este acel ceva albastru. Cât despre moneda norocoasă care se pune în pantoful miresei – ea se presupune că aduce belşug noii familii.

 

zoom foto…Obiceiul ca mireasa să arunce şi jarteluţa, nu doar buchetul, vine din Franţa, unde se spune că aduce noroc să ai o bucăţică din rochia unei mirese. Şi ca să nu li se mai sfâşie rochiile în dimineaţa nunţii, franţuzoaicele puneau un picioruş pe scaun şi-şi scoteau jarteluţa, cu graţie. Momentul acesta a devenit mai picant după ce mirele a fost cel desemnat să tragă cu dinţii jarteluţa miresei. Înainte să vă conformaţi acestui obicei de împrumut, e bine să vă gandiţi dacă vreţi cu adevărat fotografii cu fusta ridicată… Asistenţa va fi încântată, în mod cert. Se spune că buchetul se aruncă spre domnişoarele de onoare iar jarteluţa spre cavaleri… În felul acesta, invitaţii vor şti la a cui nuntă urmează sa mai joace.

 

zoom foto…Se spune că nu e bine sa te îmbraci în toată ţinuta pentru ziua nunţii… La probele pentru rochia de mireasă, trebuie sa laşi deoparte măcar un pantof sau o manuşă. De asemenea, se spune că în ziua cea mare, nu trebuie să te priveşti prea mult timp in oglindă, pentru că rişti să fii părăsită la altar sau nunta să se amâne. În realitate, probabil că „babele” vor să se asigure că nu pierdeţi prea mult timp admirându-vă in oglindă, ca să nu întârziaţi la biserică.

 

zoom foto…Se spune că dacă în ziua nunţii plouă, e semn de belşug. La fel, dacă pe drumul spre biserică vedeţi un curcubeu, căsătoria voastră va fi una fericită. Tot pentru belşugul casei, se aruncă în calea mirilor galeţi cu apă.

 

zoom foto…Se spune că mireasa nu trebuie să poarte perle, pentru că perlele sunt simbolul suferinţei… În realitate, perlele adevărate sunt foarte scumpe şi nu mulţi şi le pot permite. Dacă ne gândim ce sunt perlele, puţin adevăr există: o perlă se formează în scoică dacă un fir de nisip pătrunde în cochilia ei. Sideful e doar felul în care scoica încearcă să se protejeze de firul de nisip.

 

zoom foto…Se spune că nu e bine ca miresele să se întâlnească la biserică… De aceea, inevitabil, veţi sta ascunsă în pridvorul bisericii, sau dupa biserică, pentru că astfel de întâlniri sunt inevitabile. S-au văzut însă nunţi oficiate în paralel în multe biserici ortodoxe şi nici una dintre mirese nu parea să fie deranjată de cealaltă.

 

zoom foto…Se spune că dacă mireasa va scrie numele unei prietene pe pantoful cu care intră în biserică pentru cununie, o va „trage” şi pe prietena dupa ea, în rândul mireselor… în realitate, e înca un mod de a sublinia prietenia între femei… „Vrei să te scriu? Zi-mi, că te scriu! Vezi ce importantă eşti pentru mine?”

 

zoom foto…Se spune că dacă vrei să te mariţi mai repede e bine să-ţi pui voalul unei mirese pe cap şi asta va atrage ursitul… În realitate, orice femeie îmbracată într-o rochie elegantă, cu un voal alb pe tâmple oferă o imagine frumoasă. Şi poate, văzând-o astfel, iubitul ei va întelege că e momentul să pună „întrebarea aceea”. Ar fi romantic să o facă acolo, pe loc… Sau dacă nu, curând. Uite, a prins şi buchetul! De câte „sugestii fine” mai are nevoie?!

 

zoom foto…Nu se fac nunţi în post … Pentru ca postul implică abstinenţa. Nu se fac nunţi în mai… Pentru că babele spun ca te „mai“ mariţi încă o dată daca ai nunta in mai. Nu se fac nunţi marţea şi vinerea. Pentru că sunt zile dominate de planete războinice şi înşelătoare (Marte şi Venus). Se spun multe lucruri şi realitatea este adeseori alta. De fapt, nunta în sine este un mare rit de trecere, pe care fiecare dintre noi are nevoie să-l trăiască pentru a merge mai departe. Este o treaptă în devenire, sfârşitul „adolescenţei sociale”, intrarea în rândul „celor aşezaţi”. Săvârşim toate ritualurile înconjuraţi de prieteni, de familie, ziua nunţii nu este decât o mare declaraţie de dragoste facută în public: Iată: acesta/aceasta este jumătatea mea, pe care am ales-o şi pe care nu o împart cu nimeni. Priviţi-ne bine, suntem de-acum împreună şi facem tot ce trebuie să ne asigurăm că nici omul, nici Dumnezeu, nici ghinionul, nici vremea rea, nici alinierile nefaste de planete nu ne vor desparţi. Iată, suntem dispuşi să vă luăm cu noi în această călătorie prin lumea celor „mari” – prindeţi buchetul, prindeţi jarteluţa, luaţi o bucatică de tort şi puneţi-o sub pernă, admiraţi-ne, invidiaţi-ne, doriţi-vă sa fiţi ca noi…

 

Toate tradiţiile, toate micile gesturi, toate superstiţiile au legatură cu vremuri vechi, în care oamenii trăiau într-o lume magică şi îsi desfaşurau viaţa după ritualuri care dădeau sens şi înţeles oricarui gest. Ne naştem cu o înclinaţie spre magic, spre ritual, spre ascuns. Credem în ghinion şi în noroc, în destin şi în rostul fiecăruia dintre noi pe pământ.

Între toate evenimentele vieţii noastre, până la naşterea primului copil, nimic nu se compară cu ziua nunţii. De aceea vrem să fie perfectă ziua la care o sa ne gândim toată viaţa. De aceea aniversarea căsătoriei este importantă. Poate că într-o bună zi, peste 10, 25 sau 50 de ani, vom vrea sa ne reînnoim promisiunile făcute în faţa lui Dumnezeu şi a prietenilor. Dar trebuie să aşteptăm 10 sau 25 de ani pentru a face din aniversarea căsătoriei prilej de mare bucurie? Nu. Fiecare an de căsnicie poate fi sărbatorit…

 

Desigur, câţi dintre cei ce-şi unesc destinele vor ajunge la nunta de diamant, veţi spune… Acum este momentul să visaţi. Şi puteţi visa orice, chiar şi că veţi ajunge la aniversarea a 75 de ani de căsnicie. Acum e momentul să vă înconjuraţi de semne bune, de obiecte aducătoare de noroc, acum trebuie să respectaţi ritualurile, să vă permiteţi să credeţi în magia zilei pentru care va pregatiţi… Cât despre ce urmează după… se spune că primii 40 de ani de căsnicie sunt cei mai grei…zoom foto

 

sursa: Ghidul Miresei